„Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința” Evrei 13,7
„-Părinte, auziți, ce spune Proorocul David în Psalmul 26, versetul 20: Așteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te și să se întărească inima ta și așteaptă pe Domnul!
- Da, frate, aștept pe Domnul.
- Binecuvântați părinte și sărut mâna!
- Doamne ajută, frate, și drum bun”.
Acesta a fost ultimul meu dialog, față către față, cu Părintele Tiliță Gheorghe, într-o cameră a spitalului Militar din București. Era într-o zi de marți, 09 decembrie 1998, când, după o zi și-o noapte petrecute la căpătâiul părintelui Gheorghe aflat pe patul de suferință, a trebuit să merg acasă, la Călărași, și în parohie la Coslogeni, urmând să mă întorc la sfinția sa în ziua de duminică, 13 decembrie 1998, pentru a aduce cele necesare dânsului și doamnei preotese, ce-l străjuia cu multă dragoste și nădejde de vindecare.
Însă, în zorii zilei de 13 decembrie 1998, duminică, la ora 4,00, în curtea casei părinților mei din cartierul Măgureni, Călărași, aud, ca prin vis, glasul a doi părinți călărășeni: Părintele Nicu (Pr. Badea Nicolae de la Parohia Sfântul Nicolae-Măgureni) și Părintele Nicușor (Pr. Dumitru Nicușor de la Parohia Sfântul Ioan-Alexe). Mi se părea că visez și….totuși. Părinții mei ies în întâmpinarea sfințiilor lor și aud:
„-Unde este, Vergil?
- Vine acum, părinte”.
Eu, în pragul ușii, buimăcit de somn, după ce salut pe cei doi vestitori,aud:
„-Îmbracă-te repede, că trebuie să mergi cu primul autobuz la București.
- Dar, ce s-a întâmplat?” -am întrebat eu nedumerit.
„-Păi,…părintele Tiliță…a murit!”
Nu știu când m-am îmbrăcat, că m-am trezit mergând pe jos spre Autogara Călărași (vechea autogară de lângă Gara Călărași). Mergeam, plângeam și mă rugam, și încă credeam că este doar un vis… .
Cei doi preoți, Părintele Nicolae B. și Părintele Nicușor D., au plecat spre Coslogeni pentru a pregăti cele necesare.
Autobuzul a plecat spre București-Obor la ora 5,00. O zi de decembrie foarte rece și afară și-n autobuz. Până la Lehliu, toți călătorii eram aproape înghețați de frig, iar autobuzul, se oprise de două ori pe drum, nu pentru a lua și alți pasageri, ci pentru că se stricase. Aproape de satul Ileana, însă autobuzul s-a oprit de tot, numai timpul nu. De acolo am fost transferați către alt autobuz, ce avea mai multă căldură. Am ajuns după patru ore, în loc de două, cât trebuia să dureze călătoria în mod normal. Dar am ajunsla Spitalul Militar…
Când am intrat în salonul care găzduise pe robul lui Dumnezeu, Preotul Gheorghe, îl văd îmbrăcat în veșminte noi, aduse de bunul său prieten, Părintele Nicolae Crângașu din București (fost paroh al Parohiei Ceacu din jud. Călărași).
De aici cu toții ne-am îndreptat spre Coslogeni, jud. Călărași. Era ziua de duminică, 13 decembrie 1998, Duminica a XXVIII-a după Rusalii, a Sfinților Strămoși și Pilda celor poftiți la cină. A plecat părintele să cineze cu Domnul Iisus Hristos și Sfinții Săi.
Psalmul 26, al proorocului David, a fost foarte sugestiv pentru viața și activitatea Părintelui Tiliță Gheorghe. Atunci nu am înțeles, dar după ceva vreme, tot citindu-l și recitindu-l, am realizat cât de potrivit a fost pentru părintele.
Sfinția sa s-a mutat la Domnul și ”Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi căuta: ca să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieții mele; ca să văd frumusețea Domnului și să cercetez Biserica Lui”-Ps.26, 7-8. A cercetat Biserica lui Dumnezeu, și cea de zid și cea vie din inimile enoriașilor și nu numai, ci a tuturor celor ce l-au văzut și cunoscut. Acum se află în Biserica Slavei Domnului, unde îi slujește Acestuia cu aceeași dragoste ca la sfântul altar din biserica Sfântul Nicolae din Coslogeni. Alt Nicolae… . Trei preoți cu numele de Nicolae (Părintele Nicolae B., Părintele Nicușor D., Părintele Nicolae C.) și plecarea sa a fost după praznicul Sfântului Ierarh Nicolae, hramul bisericii parohiale din Coslogeni. Oare să fie întâmplător!?
Părintele Gheorghe T., la numai 38 de ani de viață pământească, a lăsat în urmă nume bun și faptă vrednică de urmat. Ca profesor de Vechiul și Noul Testament și director al Școlii de Cântăreți Bisericești din Călărași, profesor de Istoria Religiilor la Școala Normală-Călărași (Liceul Pedagogic) și inspector de Religie al județului Călărași (primul inspector după 1990 și mult timp voluntar în această funcție) a căutat să-L vestească prin cuvânt și faptă pe Hristos Cel răstignit și înviat. Cum i-a fost cuvântul, așa i-a fost și viața. Mai presus de orice l-a pus pe Hristos pe Care L-a iubit și l-a slujit cu toată ființa sa și cu toată sinceritatea. Înveșmântat s-a dus la cer, să slujească Liturghia cerească și să ne pomenească pe toți.
Îl plâng doamna preoteasă Natașa, băiatul Themistius-George, fata Tavita-Adela și noi toți cei ce l-am cunoscut, iubit și prețuit.
Părintele Gheorgfhe T. își așteaptă învierea cu trupul din fața bisericii parohiale din Coslogeni, pe care o străjuiește ”ca un bun ostaș al lui Hristos” 2 Tim. 2,3.
La fiecare Sfântă Liturghie, când scoatem miride pentru cei adormiți, noi, preoții (foștii săi elevi de la Școala de Cântăreți Bisericești: Părintele Georgian Ș., Părintele Theodoru D., Părintele Vasile L., Părintele Marian T., Părintele Marian S., Părintele Adrian A., Părintele Gheorghe A., Părintele Vergil A., și alții, dar și Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului), îl pomenim cu recunoștință și-L rugăm pe Milostivul Dumnezeu, Cel în Treime lăudat, să-L așeze cu sfinții care din veac i-au bineplăcut Lui.
Veșnica lui pomenire din neam în neam!
Hristos a înviat!
Cu pioasă recunoștință și aducere aminte, elevii săi, părintele Achim Vergil-Marian și prezbitera Achim Mariana, la 13 decembrie 2018
